marți, 29 noiembrie 2011

În viitor... la oratoriu

Vă prezentăm următoarele noastre activități:

9 decembrie: Întâlnire Grup Vocațional: de la 17.00 până la 20.30
10 decembrie: PROMISIUNEA ADS și sărbătorirea celor 170 de ani de la înființarea                 Oratoriului vă așteptăm începând cu ora 17.00
14 decembrie: Întâlnire de organizare pentru IARNA ÎMPREUNĂ
16, 17, 18, 23 decembrie: Ieslea Vie în ArenaMall un semn pentru a reaminti                              adevăratul spirit al crăciunului
17 decembrie: Ziua TA, o zi de reculegere și de animație pentru cei din clasa a 8a
18 decembrie: Spectacol de Crăciun pregătit de către copii ce frecventează                               Centrul de zi Dominic Savio
20 decembrie: Întâlnire cu voluntarii de la Centrul de Zi
22 decembrie: Spectacol în ArenaMall: sunteți asteptați începând cu ora 17.30                       pentru animație, facepainting, spectacol cu clowni si colinde
3-6 ianuarie: MiniCampus la Sinaia o propunere pentru animatorii din grupul ADS,                 pentru voluntarii Centrului de Zi sau sunt voluntari în cadrul oratoriului
9-13 ianuarie: Iarna Împreună: pot participa toți copii din clasele 2-7... în viitor vor                fi publicate alte informații.

vă invităm de asemenea și pe pagina calendarului nostru


duminică, 27 noiembrie 2011

Poze reculegere MTS


pozele, tura a 2a...


Pentru albumul foto al celor din Constanta faceti click aici!

Reculegere MTS Braila: Formare Andrei


TU CE ESTI?
Identitatea animatorului

Premise
Eu nu sunt un inventator: nu mi-a dat nimeni un brevet pentru invențiile mele… deci ceea ce stau să vă zic sunt lucruri ce în mod sigur le a-ţi auzit deja… dar pentru că le-aţi auzit, nu pentru asta deja le trăiţi…. Deci încercăm să lucrăm pentru următoarea jumătate de ora nu doar la nivel informativ.
Pentru multe lucruri ce vi le voi spune, şi pe care eu le consider bune şi utile, nu sunt aici pentru a vă convinge de ideile mele ci pentru a vă provoca şi a vă face gândiţi la ceea ce am zis… sunt idei ce trebuie să aibă o corespondenţă directă în viaţa reală… dacă nu… asistaţi la câteva idei care vieţii voastre nu vor adăuga nimic nou şi avem timp pierdut împreună (atât eu cât şi voi).
O a treia premisă este aceea că nu vom face socratisme…. Ci mai degrabă vom încerca să vedem cum ar trebui să fim…. Ne jucăm de fapt între deontologie și clasicul scite te ipsum.

Introducere
Ceea ce stau să vă spun azi are acelaşi punct de plecare cât şi acelaşi punct final chiar dacă vom vorbi despre multe alte lucruri: conştiinţa… sau mai bine spus: conştiinţa de ceea ce sunteţi.
Şi voi pleca de la un fapt concret şi extrem de palpabil. Aici suntem prezenţi în atâţia din 2 oratorii… din două realităţi complet diferite; şi mă întreb… de ce doar atâţia? Câţi tineri în oratoriul vostru vin şi doar atât… de ce v-aţi luat un angajament mai mult decât ceilalţi tineri din oratoriu/din clasa voastră? Sunt sigur că acum erați pe cale să va umflați în pene și sa spuneți că v-ați ajuns… dar.. între a zice și a face este cale lungă. Să zicem că v-ați luat un angajament formal sau non formal… despre asta vă voi vorbi puțin mai târziu.

Ce zicem că suntem? Sondaj Dincolo de inflația de moment al unor cuvinte ce sunt folosite mai mult decât ar fi permis… dar îmi pare că ceea ce facem este mai mult decât să dăm o mână de ajutor. Suntem niște animatori salezieni… un termen comun pentru ADS cât și pentru GB… frumos cuvânt… dar ce înseamnă de fapt acest lucru la nivel de teorie cât și la nivel de practică?
Ieri ni s-a vorbit despre Dominic Savio, băiatul sfânt și totodată cel mai bun tânăr din oratoriul lui don Bosco. Noi ca și animatori trebuie să vedem în el o imagine model al animatorului. Un ideal la care trebuie să tindem.
Dincolo de poveștile pentru copii, a fost cel care a împlinit mai bine sfaturile lui don Bosco în ceea ce priveşte creşterea sa personală şi angajamentul de a se îndrepta decis spre o viaţă trăită în adevăr! Tocmai lui, don Bosco i-a dezvăluit simpla «formulă a sfinţeniei», adevărată perlă a spiritualităţii salezieni.
„ANIMATOR”! Pe de alta parte, Dominic a fost printre cei care au înţeles mai bine ce înseamnă „Oratoriu”, şi nevoia de a se implica cu totul în el. Imediat s-a pus la dispoziţie, ajutându-l pe don Bosco în „activitatea” sa..., devenind astfel un animator, cel mai bun colaborator, chiar un „apostol” între colegii săi. Cu acest scop a înfiinţat, împreună cu prietenii săi mai generoşi, un grup pe care l-a numit „Asociaţia Imaculatei”. Mulţi dintre aceştia, cunoscându-i viaţa, au dorit să-i urmeze exemplul.
Mai târziu, unii s-au chiar organizat împreună, dând viaţa unei mişcări asemănătoare „Asociaţiei Imaculatei”, şi au numit-o «Amicii Dominic Savio» (A.D.S.) sau «Savio Club» în cinstea sfântului lor prieten şi model!
Trăgând deja o mică concluzie… un animator salezian=unul care calcă pe urmele lui Dominic Savio, unul care respiră aerul de Valdocco, unul care-și propune și se acționează într-un mod asemenea lui don Bosco.
Specificul acestui este spiritualitatea, stilul şi elementele carismei saleziene transmise de don Bosco !
Printre celelalte:
§ sistemul său educativ numit „preventiv”: rațiune, religie și iubire… cele trei coloane pentru formarea deplină a unei persoane.
§ FORMAREA în acelaşi timp UMANĂ şi CREŞTINĂ, dacă am elimina sau limita această latură ar fi ca și cum am da numai dulciuri unui copil atunci când el ne cere mâncare… si setea de adevăr o avem cu toții, că o recunoaștem sau nu!
§ STILUL VESEL de a-şi trăi viaţă împlinindu-şi datoriile şi adresându-se decis spre sfinţenia sau cum ar spune cineva… TINERI nu pensionari.
§ experienţa împărtăşită în GRUP ca „loc” de maturizare individuală şi socială, o experiență de grup pentru că doar între oameni omul se regăsește pe sine.
§ ÎMPLINIREA „VOCAŢIEI” PERSONALE prin implicarea efectivă în toate domeniile vieţii (muncă, cultură, caritate, etc., dar mai ales ANIMAŢIE!) refacerea unității de viață astfel încât toate acțiunile noastre să fie orientate înspre acest scop.
Efectiv toate aceste lucruri pot fi sintetizate în moto-ul ce don Bosco l-a dat oratoriului său: buni creștini și cetățeni onești.

Devino ceea ce ești! Animatorul salezian este cel care se angajează în această direcție, cel care nu doar înțeles dar continuă această cale pentru a crește în responsabilitatea angajamentului luat.
Responsabilitate înseamnă punctualitate: nu neapărat la nivel de timp… de a veni punctual la întâlnire deși și asta ar fi un punct bun de plecare ci punctualitate în sensul de a corespunde nevoilor grupului și a copiilor. În ce măsură mă pun în joc, în cât de mult dăruiesc?
Responsabilitate înseamnă prezență: în jur sunt mulți educatori/animatori mai buni decât tine, și totuși atunci când intri în oratoriu sunt persoane care așteaptă prezența ta, sunt copii care sar să te îmbrățișeze. Nu suntem perfecți și totuși suntem speciali pentru cineva… Cineva așteaptă prezența noastră și dacă noi nu suntem nu e că vine sfârșitul lumii dar acel cineva ne va simți lipsa. Cine iubește așteaptă… la fel ca tatăl milostiv din parabola fiului risipitor, dar nu toți au răbdarea lui Dumnezeu. Bineînțeles tot ceea ce am spus până acum este valabil pentru o prezență activă și nu pentru un stâlp din curtea oratoriului. Eu cum vin în oratoriu?
Responsabilitate înseamnă sacrificiu: aici mă repet pentru câțiva prezenți aici dar eu cred cu tărie că nimic măreț nu se face fără sacrificiu. Și aici nu mă refer la mitul meșterului Manole, deși ar putea fi un bun exemplu… dar nimănui nu îi cer să se lase zidit într-o construcție, dar îi cer în schimb să renunțe la timp… să renunțe la comodul egoism si să pună la comun cunoștințele, talentele, capacitățile sale. Dacă bobul de grâu nu moare, nu aduce rod. Fără durerile sarcinii și ale nașterii nu există viață!

Deci… prima concluzie: animatorul salezian… este cel care trăiește și acționează conform carismei saleziene, cel care este responsabil… deci dacă acestei imagini ar trebui să corespundem… ne merităm numele de animatori salezieni? Suntem cu adevărat? Cât ne mai lipsește pentru a deveni cu adevărat ceea ce suntem/ce vrem să fim? În fond… ceea ce am aplicat pentru un animator salezian poate fi aplicat si pentru oricare dintre oameni, pentru viața de zi cu zi; dar să continuăm cu animatorul salezian!

Dacă avem aceste lucruri ce le-am zis deja la nivel de teorie… ele au si ceva concretizări. Un animator salezian are în principal o parte interioară și o parte exterioară… ceea ce am spus până acum tine de trăirile interioare… Acum după cum am spus a venit timpul să vedem 3 neexhaustive concretizări…
Sunt simboluri 1 și jumătate dintre ele… dar până la concretizarea lor mă simt în datorie să vă explic puțin ceva…
Un simbol este un limbaj… care funcționează pentru cei ce îl cunosc… efectiv, între o cravată SCOUT/ de pioner și o cravată ADS Responsabili din triveneto este doar o diferență… de puține detalii exterioare sau de un ideal de viață. Pentru un punct de pe cer care este diferența între un avion sau un vultur? Sau mai precis intre un boing sau un airbus?
Un simbol este acel ceva ce răspunde rațiunii pentru că ea dacă conștiința are cum să umple de conținut acea idee. Conștiința iluminează lucrurile și ne ajută să facem o referință adevărată în măsura în care este antrenată în acest scop. Și aici am ajuns: vorbeam despre 3 lucruri… ele sunt PROMISIUNEA, CRAVATA și CAIETUL.
Vorbeam la început despre un angajament/responsabilitate formală sau nonformală. Efectiv un animator salezian este un animator ce poate da tot ce are şi fără să facă o promisiune formală, dar o promisiune formală este o promisiune ca are o altă valoare. Este un angajament ce ti-l iei in faţa tuturor, este un moment solemn în care în mod conştient îţi iei responsabilităţi asupra ta!

Cravata este simbolul celor ce au făcut promisiunea!
Un simbol este un limbaj… care funcționează pentru cei ce îl cunosc… efectiv, între o cravată SCOUT/ de pioner și o cravată ADS Responsabili din triveneto este doar o diferență… de puține detalii exterioare sau de un ideal de viață. Pentru un punct de pe cer care este diferența între un avion sau un vultur? Sau mai precis intre un boing sau un airbus?
Un simbol este acel ceva ce răspunde rațiunii doar dacă ea, conștiința are cum să umple de conținut acel simbol exterior care l-am numit simbol. Conștiința iluminează lucrurile și ne ajută să facem o referință adevărată în măsura în care este antrenată în acest scop.
Un simbol exterior trebuie să arate că suntem/nu suntem ca şi ceilalţi… că suntem ca ceilalţi, dar că suntem diferiţi tocmai prin promisiune făcută. Un simbol îşi pierde din autoritate dacă nu are conţinutul care să îl umple (şi aici vine promisiunea ADS) şi dacă nu are cine să îl recunoască… dacă nu mai este vizibil şi evident. Drăguţe toate acele semne maya, dar pentru noi nu au cine ştie ce autoritate… pentru că au ieșit din uz. La fel și cravata ADS poate ieși din uz dacă nu o folosim. Folosirea ei devine pentru membri o mărturie de apartenență, de orgoliu și de bucurie de a fi ADS.  De aceea trebuie folosită în orice moment de grup și la orice ocazie în care trebuie să manifeste propria apartenență.

Caiet și pix… un simplu ajutor pentru a lua în seriozitate momentele de formare scriind câte ceva di ceea ce s-a auzit; tema zilei: s-a discutat despre… a fost prezentat… - punctele principale sunt .. pentru a scrie propunerile sugerate de grup, Împreună s-a hotărât ca… cât și eventualele angajamente personale...
După aceea, acasă, se poate completa cu alte reflexii – experienţe – impresii
o dovadă a importanţii acordate proprii apartenențe!

Deci nu suntem cu nimic speciali dar totuși nu suntem nici pe același nivel… suntem animatori salezieni și asta trebuie să se vadă atât la nivel extern (cravată, caiet, o persoană pe care se poate conta) cât și la nivel intern unde trebuie să fie o persoană angajată, responsabilă și… saleziană!

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Reculegere MTS Brăila: formare Cornel


VREAU SA FIU FERICIT!



GRUPUL BUCURIEI
La Chieri Giovanni Bosco petrecu zece ani din viaţa sa, de la 16 la 26. Într-un an reuşi să treacă trei clase. Deveni un student eminent, căutat de mulţi. Îşi aminteşte: «Le explicam ce nu înţeleseseră, îi aduceam la nivelul la care puteau să facă faţă unor dificultăţi sporite. Astfel mi-am atras recunoştinţa şi dragostea colegilor mei. Au început să vină să mă caute în timpul liber pentru teme, apoi ca să-mi asculte povestirile, iar uneori fără nici un motiv, ca băieţii din Morialdo şi Castelnuovo».
Pentru prima oară (şi va face asta toată viaţa de aici înainte) atunci când este înconjurat de atâţia tineri, Giovanni Bosco îi alege pe cei mai buni şi fondează un grup, care să devină sufletul bun, fermentul mediului în care trăiesc. «Am format un grup şi l-am botezat Grupul Bucuriei. Numele a venit de la sine, căci fiecare dintre noi aveam îndatorirea să organizăm jocuri, să incităm la conversaţie, să citim cărţi care să contribuie la bucuria tuturor.

Tinerii alaturi de don Bosco
«Eram foarte bolnav: bronşită, tuse, febră foarte mare. În opt zile starea mea s-a înrăutăţit mult şi am ajuns la pragul dintre viaţă şi moarte. Mi s-a dat ultima împărtăşanie şi am fost miruit pentru ultimul drum. Eram pregătit pentru moarte. Îmi părea însă rău că-i părăsesc pe băieţii mei».
Afecţiunea lui don Bosco i-a făcut pe băieţi să se roage cu şi mai multă devoţiune decât până atunci, să facă tot felul de sacrificii eroice pentru a obţine îndurarea Domnului şi însănătoşirea lui don Bosco. “Mulţi i-au promis Sfintei Fecioare să facă mătănii zilnic, luni de zile, alţii timp de un an, iar câte unii toată viaţa. Sunt sigur că mulţi tineri zidari au ţinut post cu pâine şi apă săptămâni în şir, continuând însă să muncească din greu de dimineaţa până seara. Scurta pauză pe care o aveau într-o zi de lucru era dedicată rugăciunii Sfintelor Taine. Dumnezeu i-a ascultat.
Francesia îşi aminteşte: «În dimineaţa aceea, am cumpărat atâtea flori că aproape nu le puteam duce şi le-am împrăştiat pe drumul de la Cămin la Oratoriu. Vânzătoarele din Porta Palazzo se minunau de atâţia tineri ce veneau să cumpere flori şi întrebau dacă-i ziua vreunui sfânt sau vreo sărbătoare anume.
- Ce sfânt! Ce sărbătoare! Sunt pentru don Bosco – spuneam – el vine astăzi la Oratoriu. A fost bolnav pe moarte şi azi se întoarce…
- Cine este don Bosco?
- Preotul acela care adună băieţi şi-i învaţă de bine.
- A fost bolnav?
- Destulă vreme, dar astăzi vine la Oratoriu şi o să organizăm o petrecere pe cinste».

Haina - Croitorul
Mă veţi lua la Torino pentru a studia?
- Mi se pare că în tine este o stofă bună!
- Şi la ce poate folosi această stofă?
- Se poate face o haină bună pentru a o dărui Domnului.
- Aşadar, eu sunt stofa, iar dumneavoastră croitorul. Deci mă veţi lua cu dumneavoastră şi veţi face o haină frumoasă pentru Domnul!
- Îmi este puţin teamă că sănătatea ta firavă nu va rezista oboselii studiului!
- Nu vă temeţi! Aşa cum până acum Domnul mi-a dat prietenia sa şi sănătate, mă va ajuta şi pe viitor.
- Când vei termina studiul limbii latine, ce ai vrea să faci?
- Dacă Domnul îmi va da un har atât de mare, doresc cu ardoare să ajung preot.

Compania Neprihănitei Fecioare

În 1856, Domenico a avut ideea să fondeze Compania Neprihănitei Fecioare. Viaţa lui Dominic Savio a fost un îndelungat dialog plin de iubire cu Preasfânta Fecioară Maria. O ruga, o invoca în orice situaţie. În 1854, papa a proclamat ca adevăr de credinţă Neprihănita Zămislire a Mariei.
A ales câţiva prieteni printre cei mai de încredere şi i-a invitat să se unească pentru a forma un grup. Scopul era acela de a dobândi ocrotirea măritei Maici a lui Dumnezeu în timpul vieţii şi mai ales în ceasul morţii.
Dominic propunea două mijloace pentru a dobândi această ocrotire: Împărtăşania frecventă şi animarea sărbătorilor Maicii Domnului. În colaborare cu prietenii săi a scris un regulament, iar după corecturi şi discuţii l-a citit împreună cu ei în faţa altarului Preasfintei Fecioare Maria la 8 iunie 1856 (mai erau 9 luni până la moartea lui).
1º Să respectăm cu stricteţe regulile casei.
2º Să-i ajutăm pe colegii noştri avertizându-i cu iubire şi îndemnându-i la bine cu cuvinte bune, dar mai mult prin exemplul nostru bun.
3º Să dăm valoare fiecărei clipe.
Art. 1. Vom fi deosebit de ascultători faţă de superiorii noştri, cărora ne supunem cu încredere deplină.
Art. 2. Împlinirea propriilor îndatoriri va fi prima şi deosebita noastră grijă.
Art. 3. Iubirea reciprocă va uni sufletele noastre şi ne va face să-i iubim pe fraţii noştri fără deosebire. Îi vom mustra cu gingăşie atunci când ni se va părea util.
Art. 5. Ne vom avertiza personal în legătură cu acele defecte de care trebuie să ne corectăm.
Art. 6. Vom avea grijă să evităm între noi orice neplăcere indiferent cât de mică ar fi, suportând cu răbdare pe colegii şi persoanele care ne supără.
Art. 13. Vom evita orice pierdere de timp, fără a ne deda vreodată leneviei, izvor de ispite.
Art. 15. După masă, după şcoală şi după studiu, vom face recreaţie.
Art. 18. Vom accepta mâncarea pe care o primim la masă fără să ne plângem. Îi vom convinge şi pe ceilalţi să nu se mai plângă.

joi, 3 noiembrie 2011

Poze de la Excursia DVI

Ce am facut intre 28-30 octombrie cu DVI-ul? Raspunsul ar fi simplu... dar nu ar cuprinde tot ceea ce am facut... Sa zicem ca am petrecut 3 zile minunate la Izvorul Muntelui, am urcat pe Ceahlau... si... am fost un grup! Pentru a intelege mai bine... va lasam "cateva" poze!