luni, 12 martie 2012

P. A. Sequeri - Logica Autorealizarii vs Logica Generarii

Dorim să vă prezentăm un material ce deja l-am văzut la grupul ADS, dar abia acum am reușit să îi adăugăm subtitrarea.


Iar pentru cine dorește, găsește aici versiunea tradusă și adaptată:


Eu sunt împotriva acestui uz nediscriminat al idei de autorealizare. Cândva superiori mi-au zis: dar Sequeri, dacă spunem aceste lucruri, tineri ne vor lăsa. Dar eu spun că se merită să le-o spunem. Eu am predat în seminar câțiva ani… 30… deci ceva ceva am în minte. Și mai predau și la o altă școală, la Academia Artelor Frumoase din Milano. Știți, acolo, sunt in jur de 5000 de studenți, jumătate dintre ei vin toate părțile ale lumii. Mulți au inel în nas și părul vopsit în verde. Eu le doresc foarte mult bine iar ceea ce vă voi spune este și în baza acestei experiențe. Eu le explic de ce autorealizarea este o capcană și îmi dau seama că ei mă înțeleg.
De ce? În ce anume constă de fapt această capcană a autorealizării? Într-un context ca cel occidental în care trăim, să te autorealizezi înseamnă să te creezi pe tine însuți, să te bucuri de propriile tale calități, de propriul succes. Dar asta înseamnă să construim persoane pentru care chiar și o legătură de iubire devine o amenințare pentru autorealizare și o vedeți că se întâmplă. La fel și pentru orice lucru care te leagă, pentru orice schimb.
Ideea de bază este: mă realizez pe mine în modul corect dacă sunt mereu capabil ca în fiecare zi să o iau din nou de la capăt. Din păcate acest limbaj are prea multe asemănări cu limbajul creștin al convertirii permanente. Nu o faceți vă rog, nu creați asemănări între aceste două limbaje. Un alt limbaj la fel de periculos este cel a creșterii. Vedeți că aparțin logicii pieței mondene. Piața are nevoie să se schimbe în fiecare zi, ceea ce era ieri era nou, astăzi este deja vechi. Această logică transpusă în viața noastră înseamnă că nimic din ceea ce faci în fiecare zi are vreo valoare. Mai bine va fi mâine când vei face un alt lucru. Este la fel cu creșterea. Trebuie să creștem în fiecare zi. Chiar și niște doamne ultra-pioase care au vârsta mea, dar sunt foarte tinere bineînțeles, sunt încă acolo, încercând să crească. Și merg în parohie unde se adresează bisericii, așteptând să crească. Și preotul bineînțeles că le face niște cursuri ca să crească. Acest lucru nu este atât de sigur astăzi. Azi a crește înseamnă simplu și direct că nu-mi ajunge ceea ce am.
Dar este careva căruia creștinismul în ajunge și care nu vrea să crească, să se schimbe în fiecare zi și în sfârșit să meargă prin lume căutând pe cineva în care să genereze ceva? Cat trebuie să ne maturizăm, să creștem, pentru a deveni martori, profeți, predicatori, (animatori) părinți si poate chiar si preoți? Cât va trebui să creștem? Nu se va termina niciodată. Când vom fi gata? Niciodată. Înțelegeți că această logică te distruge pentru că te învață că în viață nu ești pregătit pentru nimic, te învață să amâni mereu, continuu, să nu fi niciodată ceea ce ești, mâine să fi altul pentru că produsele care se repetă, expiră. Înțelegeți că ne umplem de persoane care au foarte multe cuvinte frumoase, dar înăuntru sunt extrem de fragile? Și aceste persoane în ziua în care vor întâlni un creștinism care nu le ajută să crească, un grup care nu îi ajută să se realizeze, o idee care nu este îndeajuns de nouă și de senzațională, renunță. Și dacă noi i-am ajutat să crească cu o astfel de idee, vedeți că după trebuie sa îi întreținem. Să îi întreținem din punct de vedere emotiv, pentru a nu ne părăsi. Există oameni care încearcă să profite de propria comunitate, de propriul grup, pentru a crește, pentru inovații, pentru a avea acel sens de mulțumire ce i-a fost promis înainte, împiedicându-i să descopere sensul de plinătate, de seninătate, de forță, de maturitate și de împăcare ce ne-o dă decizia de a ne lăsa conduși de către Dumnezeu, pentru ca am primit invitația să generăm, asemenea lui Dumnezeu, toate lucrurile bune în cineva și asta pentru a avea satisfacția de a zice: acest copil care a fost rănit acum zâmbește. Am găsit în mine/cineva de sus mi-a dat capacitatea să generez în el un zâmbet chiar dacă eu nu sunt bun la așa ceva.
S-ar fi întâmplat dacă eu m-aș fi antrenat timp de ani ca eu să fiu capabil mai întâi să zâmbesc și apoi să fac un copil să zâmbească? Nu. Într-o chestie de genul acesta nu este loc pentru har și nici pentru legături care ne fac cu adevărat fericiți, acelea care ne fac fideli logicii generării, în care este în mod etern Dumnezeu și de la care a început lumea. Trebuie să îi învățăm pe tineri aceste lucruri mereu. Și învață câte mai multe limbi pentru asta, fă ceea ce vrei, învață, experimentează, dar nu-ți fixa ideea că o faci pentru a te realiza pe tine însuți. Fă-o ca să poți să zici: dacă din întâmplare va fi cineva care va avea nevoie, Tu Doamne te vei folosi de calitățile mele pentru ca face ca în acel cineva să se nască ceva bun. Iată, după toate astea, mai avem nevoie de autorealizare? În societate și în biserică găsim persoane bucuroase să genereze lucruri bune deoarece s-au abandonat logicii generării Fiului, creând o atracție irezistibilă, indestructibilă, și nu ne dau acea impresie a unor oameni goi în interior, pentru că cine generează inspiră putere. Un grup ca acesta este greu de făcut?
Iată de ce eu vă ziceam să ne gândim cât mai profund în logica generării pentru că ceea ce este în logica autorealizării corespunde unei concepții metafizice de Dumnezeu care nu este cea a creștină ci a lui Spinoza. Dumnezeu care se creează pe sine – Deus sive natura. Și occidentul a zis că se creează pe sine, și acum se moare din acest lucru, pentru că oamenii din această categorie deși au părul alb, încă vor să se realizeze pe sine. Înțelegeți de ce se rupe lanțul generațiilor și cu toată gândirea numai la noi înșine suntem plini de nefericiți, de obosiți și de stresați, și asta pentru că nu mai suntem capabili să generăm, nu zic numai în sensul de a genera fii, ci în toate sensurile umane și creștine posibile. Iată noi trebuie să tindem la asta. Nu trebuie să ne realizăm pe noi. Trebuie să fim în logica generării Fiului care s-a uitat în jur și s-a întrebat: Doamne, eu ce pot să fac bun aici? Acesta este harul. Și dacă îl ceri pentru asta, el îți va fi dat și tu vei descoperi că nu ești atât de urât(=Nașpa) cum te gândeai și ceilalți descoperă că biserica, grupul nu lucrează pentru sine însuși, că nu schimbă generarea într-o simplă autorealizare. Nu și-o ia înapoi. Pentru că este blocat asupra propriei realizări, occidentul trebuie să redescopere asta.


joi, 8 martie 2012

Cursuri de calificare serale


Au inceput inscrierile pentru cursurile de formare profesionala ocupațiile instalator instalații tehnico-sanitare și de gaze și electrician de întreținere și reparații în industria mică.
Documente necesare înscrierii: copie după carte identitate,  certificat naștere, certificat căsătorie, ultima diploma de studii, CV european.

Durata cursului este de 6 luni, ce se va finaliza cu susținerea examenului în septembrie.

Diploma de calificare este eliberata de CNFPA și emisă de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii.

Inscrierile se vor realiza la sediul fundatie începand cu 08.03.2012 pana pe 16.03.2012 între orele 08.30-16.00.
Programul de curs va fi seral, după orele 17.00.

Vă așteptăm!